A iubit atât de mult România, încât a dus o parte și la Paris. Cine a fost Elena Văcărescu, rolul ei în istoria țării noastre VIDEO

Elena Văcărescu, o personalitate de marcă a culturii și diplomației române, s-a născut la București pe 21 septembrie 1864, fiind fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu.

Vezi și: Copil egoist, tânără capricioasă, femeie divorțată și profund nefericită: Cea mai frumoasă fiică a Reginei Maria a României

Femeia cu sângele „albastru” care l-a fermecat pe viitorul rege Ferdinand

Pe linie directă, era nepoată a celebrului poet Iancu Văcărescu. Destinul i-a fost unul care a traversat granițele naționale și a strălucit în lumina istoriei noastre.

La vârsta tinereții, Elena Văcărescu a devenit domnișoară de onoare a reginei Elisabeta a României. Era o femeie extrem de inteligentă, bine educată și cu o personalitate agreabilă, ceea ce a atras atenția înaltei societăți.

La un moment dat, s-a conturat o posibilă idilă între Elena și Ferdinand, nepotul regelui Carol I. Regină Elisabeta a încurajat această relație, dar când informația a ajuns la curte, reacția nu s-a lăsat așteptată.

Vezi și: Femeia fatală, de moravuri ușoare, care a sucit mințile a trei regi și a înnebunit protipendada din Bucureștiul de altădată, coana Mița Biciclista

Elena Văcărescu a fost trimisă în exil

Elisabeta a fost trimisă pentru o vreme la mama ei, la Neuwied, și a trecut printr-o perioadă de grea încercare, care a ținut-o departe de curtea de la București.

În același timp, tânăra Elena Văcărescu a fost exilată în Italia în 1891. După patru ani petrecuți în Italia, și-a găsit un nou cămin în Franța și a început să-și construiască cariera literară. Aici, a atras admirația și recunoașterea unor mari nume din lumea culturală franceză.

„Făcându-ne să cunoaştem astfel de minuni, Elena Văcărescu a sporit comoara frumuseţilor neamului omenesc. Cu câtă bucurie te gândeşti că acolo, între Carpaţi şi Dunăre, trăieşte un popor înrudit cu al nostru, unde plugarii şi păstorii, fetele şi femeile cu furca’n brâu şi cu secerea, care poate nici nu ştiu scrie şi ceti, dar ştiu să stea de vorbă în toate clipele vieţii cu viii și cu morţi, cu firea întreagă și cu cerul, în avânturi care îi ridică la cele mai înalte culmi ale vieţii sufleteşti”, scria conferenţiarul Dorchain.

În perioada Primului Război Mondial, Elena Văcărescu a avut un rol important în diplomația românească, susținând cauza Marii Uniri.

În 1919, regele Ferdinand a numit-o secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor, pentru o perioadă de douăzeci de ani.

Vezi și: Cea mai frumoasă prințesă pe care a avut-o România: Maica Alexandra, izgonită de comuniști, ”nici pâmântul nu a lăsat-o să plece”

Elena Văcărescu a fost prima femeie care a primit titlul de membru de onoare al Academiei Române

Pentru contribuția sa excepțională la cultură și diplomatia românească, Elena Văcărescu a fost distinsă cu titlul de membru de onoare al Academiei Române în 1925. A fost prima femeie care a primit această onoare.

„Elena Văcărescu a ilustrat prin viaţa ei adevărul că omul poate fi, deopotrivă, cetăţeanul lumii şi al patriei sale. A locuit de două ori mai mulţi ani în Franţa decât în propria-i ţară, pe care a părăsit-o când era tânără, şi unde nu a revenit decât târziu, în scurte vizite.

Dar în Franţa şi-a păstrat şi legal, şi spiritual cetăţenia românească, socotindu-se ambasadoare spirituală a patriei, ceea ce a şi fost într’atâtea ocazii.

A venit în Franţa şi a uimit pe unii cărturari şi poeţi cu bogăţiile folclorului nostru, transcriindu-le cântecele populare din Dâmboviţa şi informându-i mereu în privinţa creativităţii poporului nostru.

Urmaşă a poeţilor Văcăreşti, ea şi-a dat dintru început seama că “nobleţea obligă ” şi până la sfârşitul vieţii a slujit ţara şi cultura aşa cum s’a priceput şi tocmai în acele cercuri intelectuale şi politice ale Parisului, unde informaţiile temeinice au alt răsunet sau altă înţelegere.

Legată nu numai de clasa ei, ci de întregul popor român, Elena Văcărescu a avut legături intelectuale şi sociale cu tot ce a fost strălucit în Franţa, continuând astfel pe acei Români care au ştiut şi au putut să câştige în străinătăţi dragoste pentru ţară, prin prestigiul lor personal, prin personalitatea sau talentul lor”, se arăta într-un articol din Universul Literar, din anul 1926.